blank

Cum iti descoperi vocatia? Studiu de caz

Descoperirea vocationala vazuta intr-o sesiune de coaching cu un adolescent. Povestea unei colaborari reusite.

Cred cu tarie in chimia dintre oameni! In coaching lucrez cu intentia comunicarii de la suflet la suflet. Nu din minte sau ego. Este secretul unei interactiuni reusite pentru mine.

Intr-o zi la birou ma suna o clienta. “Mihaela, sora unei bune prietene are nevoie de ajutor…si ma gandesc ca tu esti persoana cea mai potrivita. Are 20 de ani, a renuntat la faculatatea de Drept, nu ii placea si e debusolata acum. Nu se mai intelege cu familia, nu stie ce sa faca, ce facultate sa urmeze mai departe? ”

La cateva zile dupa, vine adolescenta, Cristina, la consiliere.

Abia trezita din somn…isi freaca ochii cu mainile si era ingrijorata daca se murdareste… nu mai stie daca s-a machiat sau nu. Isi cere scuze ca s-a trezit cam tarziu si a venit la intalnire in graba.

Ce te preocupa? o intreb.

Cristina: Pai…vreau sa ma inscriu la facultatea de sociologie, la Resurse Umane, dar sunt pasionata de arta, Mai exact imi place sa desenez portrete, sa fac animatie. Acum fac si portrete realiste ca sa ma perfectionez pe animatie apoi si sa inteleg mai bine. Am renuntat la facultatea de drept dupa 1 an si jumatate. Nu am rabdare, am o problema cu rabdarea. Scuzati-ma, sunt cam ravasita, nu stiu daca sunt coerenta acum.

Eu: E ok, stai linistita, te inteleg perfect.
Unde te grabesti?

Cristina: rade…nicaieri.

Eu: Si de ce vrei sa te inscrii la sociologie?

Cristina : Artistii mor de foame! aud mereu acasa. Si mi-e frica sa fac ce vreau. Mi-e frica de esec.

Eu: Si ce inseamna esecul pentru tine?

Cristina: De exemplu sa ma bufneasca rasul atunci cand prezint ceva, sa am emotii, sa nu rada colegii de mine, desi imi sunt prieteni, ma inteleg bine cu ei, sau sa iau nota 8 la scoala. Si faptul ca am renuntat la facultate mi se pare un esec. (*si simt ca nu erau gandurile ei)
Cumnatul meu glumeste mereu si spune: la facultate sau la carat porumb?!

Si incepe sa rada si se foieste pe scaun…o neliniste afiseaza in comportament…

Eu: Interesant…te felicit, mie mi se pare ca esti foarte curajoasa ca ai renuntat la facultate, nicidecum un esec. Nu oricine are acest curaj. Noi, oamenii percepem diferit lucrurile.
Si au urmat alte intrebari si raspunsuri…

La un moment dat spune…si imi place stabilitatea, dar nu monotonia.
Si imi place sa fac glume, sa rad, actoria.

Si, deodata toata fata i s-a luminat, parul si l-a dat pe spate sa faca loc chipului cel nou si luminos sa se vada si radea cumva inconstient.

Aha…iti place sa desenezi si actoria, deci?

Cristina: Da, dar artistii mor de foame, asta spune lumea si mi-e frica ca ma judeca cei din jur si din nou, sa nu esuez. Dar, uite imi vine sa spun acum una din putul gandirii mele…daca merg la actorie, pot sa fiu cine vreau eu, sa joc orice rol, chiar si un supererou. Nu-mi vine sa cred ca spun asta, de mult o gandeam si nu am avut curajul sa o spun nimanui pana acum.

Wooow si reactia ei si a mea…magie curata!

Sunt atatea de spus dupa o astfel de sesiune si obisnuiesc sa scriu cand un caz ma impacteaza. Asa a rezultat si acest studiu de caz. Traiesc in energia lui “a face ceva pentru acesti tineri si pentru noi, oameni adulti in sensul asta.”

In contextul cazului prezentat si nu numai, te invit sa iti raspunzi la aceasta intrebare: Ce ai vrea sa nu regreti la batranete?!

blank

 

Eeei bine si apropos de frica de esec…
Ce sanse de esec crezi ca are Cristina facand ce ii place si se pricepe? Si ce sanse de esec are sa faca ceva ce nu ii place si nici abilitati pentru? Si, oare, ce viata ar duce in fiecare din variante? Ce fel de relatii ar avea cu cei din jur? Cum ar fi sanatatea ei, starea de zi cu zi, etc….

Banii, o problema…si spun da, cu toata convingerea… o provocare mare … dar, daca nu astazi in mediul tuturor posibilitatilor poti sa creezi si sa gasesti solutii, sa imbini ce vrei, cum vrei….atunci cand?…perceptia mea din nou. E despre ALEGERI, ideal ar fi calculate, sanatoase pe cat posibil si asumate. Ce valori sunt mai importante pentru tine oare? E despre PERSEVERENTA si DISCIPLINA! Stim ca multi oameni renunta chiar cand ar fi putut sa aiba succes, sa mearga un business, o idee, un proiect, sa se acomodeze intr-un loc, mediu nou.

Aaa si pana si faptul ca are 20 de ani Cristina il vedea un dezavantaj prin prisma faptului ca nu stie ce vrea, nu are experienta… Iata cat valoreaza oamenii si un mediu care sa te sustina, educatia…

Cu iubire,

Mihaela A.